BORDESTI-OBICEIURI DE CRACIUN UITATE,DIN PĂCATE!

Bordesteanul din toate timpurile, cel ataşat de valorile satului de unde provenea, s-a simţit mereu apropiat de tradiţia sărbătoririi Crăciunului, păstrând cu credinţă şi sfinţenie tot ce învăţase de la părinţi. Cu toate acestea, oraşul a adăugat treptat sărbătorii elemente noi, care au prins rădăcini, rămânând să coexiste cu cele tradiţionale. Că vorbim de secolul XIX-XX sau de anii dintre cele două războaie mondiale, Crăciunul a reprezentat pentru locuitorii Bordestiului un prilej de pietate, dar mai cu seamă de bucurie şi petrecere.

Încă din timpul postului, pe care unii îl ţineau cu sfinţenie, iar alţii mai puţin, fiecare familie începea pregătirile pentru întâmpinarea marii sărbători, muncind din greu pentru a face curăţenia generală a casei,pentru ca apoi să urmeze îndeletniciri mai plăcute, precum înnoirea hainelor şi prepararea mesei de sărbătoare.

Un rol important în pregătirea mesei de Crăciun îl aveau magazinele si pietele de odinioară de unde bordestenii mai cu stare cumpărau mezeluri,măsline, fructe exotice şi câte şi mai câte alte bunătăţi. În general, însă, oamenii îşi preparau mâncărurile tradiţionale în casă. Gospodinele înfăşurau sarmalele, umpleau caltaboşii, tocau şi condimentau cârnaţii şi nu uitau nici de „fiertul şuncilor şi al limbilor afumate”. Dulciurile erau şi ele la mare cinste,făcute cu trudă, dar şi cu multă bucurie.Cozonacii, plăcintele,turtele cu nuca sau cornuletele urmau să împodobească masa de sărbătoare erau scoase aburinde şi răspândeau o aromă ameţitoare din cuptoarele încinse.

Copii aveau şi ei preocupările lor, hotărând unirea în cete şi învăţând cu multe zile înainte colindele tradiţionale pentru a le spune apoi din casă în casă, la sorocul potrivit. Nici împodobirea Stelei si a Caprei, cu care aveau să colinde în zilele Crăciunului, nu aveau să fie uitate de cei mici, dar şi de tineri, după cum nu era uitată nici pregătirea straielor specifice de colindat. Hârtia colorată şi lipiciul din făină se găseau din belşug în perioada Crăciunului, tocmai pentru astfel de îndeletniciri.

Copii din satele bordestene , luptând din greu cu zăpada moale ce cădea fără contenire din văzduh ,umblau cu uratul, avand picioarele îngreunate de cizmuliţe,bocanci sau şoşoni, cu paltonaşele aproape până la glezne, înfofoliţi cu “bonde si flanele de lana”,cu şaluri sau fulare peste nasuri, cu căciuli ţuguiate de oaie înfundate pe ceafă şi pe sprâncene, cu desagile de covrigi pe umăr şi cu mânuţele înmănuşate şi înfundate în buzunare:Bună dimineaţa/La Moş Ajun/Ne daţi/Ori nu ne daţi?

Aşa strigau micii colindători, aşteptând zgribuliţi să fie primiţi de către gazde. Gospodarii îi întâmpinau cu drag şi-i întrebau cati sunt,pentru a le darui cate ceva.

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpinau Naşterea lui Hristos învăluia cu evlavie întregul sat. Veche şi frumoasă datină răspândind fericire şi smerenie, colindul rostit de copii şi de tineri prindea viaţă şi înduioşa sufletele creştinilor. Voci curate răsunau în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunată a naşterii pruncului sfânt. Şi Iisus se naşte în fiecare an, iarăşi şi iarăşi, pentru fiecare, în inimile şi în casele tuturor :

Florile dalbe.Ia sculaţi boieri sculaţi, florile dalbe,

Că v-aduc pe Dumnezeu, mititel şi-nfăşăţel.........

Sau:

O, ce veste minunată

În Betleem ni s-arată!

Astăzi s-a născut............

La BORDESTI gazdele primeau colindătorii cu covrigi, mere şi nuci,cozonac,pe la unele case copiii primeau şi bani .

În ziua Crăciunului, din nicio casă din Bordesti, oricât de săracă ar fi fost, nu lipsea de la masă friptura de porc,sarmalele,caltabosii,carnatii,piftia, vinul,roşu sau alb, turtele si cozonacii rumeni şi gustoşi. Nimeni însă nu mânca înainte de a da de pomană pentru sufletul morţilor din familie. Pomana era dată rudelor şi vecinilor, dar şi celor nevoiaşi.

După slujba bisericească, fiecare îşi petrecea diferit ziua de Crăciun. Copiii ieşeau la săniuş ori să se dea pe gheaţă, tinerii plecau la petrecere, iar bătrânii mergeau şi ei să mai stea de vorbă cu prietenii. Ziua trecea repede şi seara copiii se duceau cu Steaua si Colindul. Treptat, uliţele satului prindeau a răsuna de cântece de Stea,Capra

În paralel cu Steaua, se mai umbla şi cu Mascatii si Irozii.Irozii aveau in frunte pe Irod, urmat de cei trei magi:Balthazar, Gaspar şi Melchior. Veneau apoi Îngerul, Călugărul, Ciobanul şi ostaşii.Mascatii erau condusi de Turc,urmat de tineri imbracati in costume nationale sau mascati in , baba, mos,tigan,urs,soparcar(care aduna carne ),etc.,cu unu-doi lautari,ceata fiind incheiata de un »locotonenet »,care pastra ordinea pe tot timpul colindatului.O « adevarata piesa de teatru popular »,se repeta in curtile gospodarilor care ii primeau !

Mascatii si Irozii s-au bucurat de mare cinste, deoarece cântau colinde vechi şi frumoase şi apoi erau şi strălucitor îmbrăcaţi. Cu timpul, obiceiurile au decazut, căci locul tinerilor de altădată e luat de"altfel de tineri", care urmăresc doar câştigul şi să se certe între ei sau sa se fure unul pe altul.

Obiceiurile continua să se practice si astazi dar nu mai au frumuseatea si smerenia datinilor de altadata !.