BĂTĂLIA RÂMNICULUI (CRĂCIUNULUI) - 22-27(9-14) decembrie 1916

 

 BĂTĂLIA  RÂMNICULUI  (CRĂCIUNULUI)

LUPTELE  DE  LA  BORDEȘTI

MOTTO:
„Ce a fost Bătălia Crăciunului?
Mii de eroi trimişi la moarte pentru o victorie care avea să vină mai târziu !”
 
În contextul trecerii în vremuri și uitare a 106 ani de la „Bătălia Râmnicului (Crăciunului)”,22-27(9-14) decembrie 1916,cu lupte care au avut loc pe toată Valea Râmnicului,de-a lungul aliniamentului stabilit de Armata Română, am considerat că o reamintire,prin cuvinte scrise, despre cei care au luptat atunci,mulți cazuți la datorie și înhumați în CIMITIRUL EROILOR ROMÂNI ȘI GERMANI,de la Bordești,este absolut necesară.
Pentru mine aceaste zile sunt semnificative în viața mea.Sunt sigur că nu sunt singurul care  să se  simtă în acest fel.
Astăzi, ne aducem aminte de strămoșii neamurilor bordeștene - de acei bărbați pierduți în războaiele patriei, precum și de cei pierduți după ce s-au întors acasă și cei care încă se luptă. Să nu uităm niciodată sacrificiul lor!
Înaintașii daltuiți în piatra crucilor din Cimitirul Eroilor Români și Germani,pe plăcile Monumentului Eroilor Bordeșteni și camarazii lor au luptat pentru țară, pentru pământul strămoșesc, în care au crezut și pe care le-au iubit.
Mulți dintre noi știu deja: pierdem veterani în fiecare zi,câteva mii pe an,zeci de mii într - un deceniu. Este copleșitor  de  tragic și veteranii noștri ar fi meritat mai mult !
Când este vorba de viața unui veteran nu poate fi nici o limită - mizele nu sunt prea mari și responsabilitatea noastră, locală sau națională, este foarte mare.
Am scris această poveste acum,în aceste zile,pentru că eu cred că acestă readucere aminte este una care ne unește.
Oamenii mor pentru credința lor și pentru ceea ce sunt. Viitorul nu trebuie să aparțină însă celui mai tare, puterii unuia sau altuia, urii,bârfei și minciunii, ci toleranței și respectului față de semeni, indiferent de credința, etnia și cultura lor.
Prin pomenirea luptelor, care s-au dat în cadrul Bătăliei Râmnicului pe dealurile și prin văile satelor comunei, Bordeștiul arată că știe să-și pună în valoare istoria locală.Reamintirea faptelor petrecute trebuie să fie un aliat al educației împotriva ignoranței, o armă a solidarității și patriotismului local în fața inculturii și indiferenței.           
Articolul este o deschidere spre recunoașterea trecutului istoric, ne face să înțelegem și să învățăm despre faptele celor care au murit pentru valorile Bordești-ului de astăzi! 
 

                                                              Hartă aliniament bătălie 
 
„Bătălia de la Râmnicu - Sărat a fost angajată de germani cu totalitatea forţelor lor, aflate între munţi şi Dunăre: 17 divizii,pe aliniamentulRâmnicu-Sărat - Filipeşti - Viziru - Dunăre. 
Bătălia de la Râmnicu-Sărat a ţinut şase zile (9/22 - 14/27 decembrie 1916). Armata română avea în compunere Grupul Râmnic aflat sub comanda generalului Arthur Văitoianu şi Grupul Vrancea - Oituz, sub comanda generalului Cristescu, Grup care se va afla în faţa Armatei I austro-ungare, comandată de arhiducele Iosif. Trupele germane din Armata a IX-a germană aflată sub comanda generalului Erich von Falkenhayn au trecut Carpaţii pe direcţia Buzăului şi s-au îndreptat spre Jitia, apoi pe Valea Râmnicului au pătruns spre Chiojdeni şi Dumitreşti. De aici puteau ca pe Valea Râmnicului să ajungă la Râmnicu-Sărat, dar au preferat să pătrundă pe Valea Râmnei pe aliniamentul Dumitreşti - Bordeşti - Cândeşti - Plaineşti, scoţând astfel din luptă trupele aflate pe o porţiune de încă 20 de km pe traseul Plaineşti - Râmnicu-Sărat. Aliaţii ruşi, prin Divizia de Cavalerie Zamurskaia, care asigura legătura între cele două Grupuri de armată române, după ce iniţial ocupaseră Vintileasca, au părăsit poziţia, lăsând descoperită aripa dreaptă a Diviziei a 3-a române, permiţând germanilor să ocupe Dealul Sării, Vintileasca şi Între Râmnice.La fel a procedat şi Divizia Tuzemna, care şi-a abandonat poziţiile de pe Dealul Ferului.Corpul alpin bavarez, întărit cu trupe de infanterie şi cavalerie, a făcut joncţiunea cu aripa dreaptă a Grupului Gerock din Armata arhiducelui Iosif şi a atacat concentric tot frontul Diviziei a 3-a române şi Divizia Zamurskaia, silindu-le să se retragă la est de Jitia, în direcţia Dumitreşti.
Considerând bătălia ca pierdută, ruşii cedează oraşul Rârnnicu Sărat şi cele trei divizii (Zamurskaia, Tuzemna şi Usuriskaia) întrunite într-un Corp sub comanda generalului rus Krimov, s-au retras în direcţia Focşani - Brăila.La începutul lunii decembrie 1916, Armata de Nord, redusă la Divizia a 15-a, Brigada a 7-a Mixtă şi Brigada a 4-a de Călăraşi, a trecut sub comanda generalului Eremia Grigorescu, iar la mijlocul lunii, trupele fostei Armate de Nord au intrat în alcătuirea Armatei a 11-a, de sub comanda generalului Averescu, sub numele de Grupul Oituz - Vrancea.”(Extras din „CAMPANIA DIN ANUL 1916 ÎN VRANCEA”-Horia Dumitrescu)
 
 Pe aliniamentul Dumitreşti - Bordesti -Cândeşti, germanii au fost întâmpinaţi de un puternic atac de infanterie. Luptele de la Bordeşti - Cândeşti s-au încadrat în acţiunile Grupului Râmnic şi s-au desfăşurat în intervalul 14- 17 decembrie 1916.
Dealurile dintre Bisoca-Buda, dealul Marghiloman, dealul Spidelor, Jarişte, cât şi dealurile ce țin de Tâmboieşti, Cîndeşti, Bordeşti şi Dumitreşti , au jucat un rol-cheie în luptele de pe Valea Râmnicului. Trupele române au apărat cu străşnicie poziţiile pe care le aveau, dar superioritatea inamicului şi ezitările grave ale aliatului rus, au făcut ca soarta bătăliei să încline de partea inamicului.
La 15 decembrie, Regimentul 27 lnfanterie Bacău,comandat de lt.col. Cezar Mihail, s-a retras pe aliniamentul Gura Caliţei - Cocoşari .
În ziua următoare, s-a deplasat la Bordeşti pentru ocuparea poziţiilor aflate la încrucişarea drumului Dumitreşti - Bordeşti. Pentru restabilirea situaţiei, trupele române s-au retras pe aliniamentul Bordeşti - Cândeşti.
Luptele au fost extrem de sângeroase între cele 12 batalioane germane contra a 7 batalioane române, numărul de morţi ridicându-se la 1 .000 din ambele tabere.
Trupele germane au rupt frontul la 18 decembrie 1916 şi românii s-au retras spre Gura Caliţei şi prin Terchesti - Urecheşti - Vărzăreasca, au ajuns Ia Mărăşeşti.
                         Insigna R. 27 Inf.

      

EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAȚII AL ARMATEI A II-A

„......Armata a II-a rămâne pe front,pentru ca împreună cu Armata Rusă să protejeze organizarea grosului oștirii noastre în Moldova.
TREBUIE SĂ REZISTĂM PE ACESTĂ POZIȚIE CU ORICE PREȚ! NIMENI,SOLDAT SAU OFIȚER NU VA DA UN PAS ÎNAPOI, FĂRĂ ORDINUL ARMATEI A II-A!”
 

             

                 EXTRAS DIN JURNAL OPERAȚII R.27 INF. - OCUPARE POZIȚIE LUPTĂ BORDEȘTI

15/28 decembrie 1916.Regimentul 27 Infanterie sosește la cota 477,la ora 9,unde primește ordin să meargă în satul Cocoșari.

16/29 decembrie 1916.....în timp ce Reg.27 Inf.ocupă cota 375 Bordești,luând în primiresectorul Reg.16 Inf.,pe la orele 18,fiind aproape  întuneric,detașamente înaintate inamice ocupă cota 375 și prin infiltrari în cursul nopții se strecoară îin spatele trupelor noastre,care necunoscând pozițiile și nici forțele inamicului,s-au retras pe poziție la 400-500 m.

Pierderi: ofițeri-4 răniți;trupă-39 morți,139-răniți,259-dispăruți. 

              Poziție de luptă pe dealurile de la Bordești

17/30 decembrie 1916.Pentru restabilirea situației au sosit la Bordești 2 batalioane din Reg.15 inf. și 1 batalion din reg.58 Inf.,cu efective reduse.
La ora 9 au atacat Reg.27 Inf. și  Reg.15 inf.La ora 11 intră în acțiune  Reg.18/26 Inf. și Bat 1/Reg.58 Inf..Atacul durează până la ora 15 când poziția este recucerită.S-au capturat 18 ofițeri și un cadet.Din declarațiile lor rezultă că inamicul a atacat cu 12 batalioane în timp ce noi aveam 5 batalioane cu efective reduse.Artileria inamică bate poziția până la ora 18.
18/31 decembrie 1916.În timpul nopții trupele noastre au rupt contactul cu inamicul.”

                     TrupeleR.27 I.așteaptă ordin de atac

 
EXTRAS DIN JURNAL OPERAȚII B.4 INF./R.27 INF- ORDIN RETRAGERE LA BORDEȘTI
15-18(27-310) decembrie 1916.
„.......a fost greu de presat și izgonit din tranșee.În toiul contraatacului nemții părăsesc casele izolate din apropierea tranșeeelor și au concentrat toate focurile și rezistența lor,în tranșeele întoarse contra noastră.În grădina uneia dintre case,înainte de a-i răzbi,noi,prin contraatacuri,nemții aduseseră vreo 25-30 morți:români,cazaci și germani,probabil spre îngropare. Cu atfel de hărțuieli ne-a apucat noaptea tot fără să fi scos pe inamic din tranșee.Cazacii erau de mult doborâți înspre Buda,de unde nu și-au mai revenit,și cu toate sforțările făcute n-a fost posibilă scoaterea din poziție a inamicului.
Spre ziuă se primește ordinul de la Brigadă,care se afla la Buda,unde sosește și compania I-a,care luptase la Divizia a 7-a(Reg.28 Inf.), de retragere”

                               Atac în prima linie

       
 
EXTRAS DIN JURNAL OPERAȚII B.4 INF./R.27 INF-LUPTA DE LA BORDEȘTI
”.....artileria inamică face o concentrare de foc asupra companiei din stînga,din sectorul sublt.Ariton,unde produce pierderi.
Apoi ca din pământ o coloană puternică de mitraliere îndeajuns, apare pe după fumul obuzelor și cu ura se reped peste  liniile noastre care luptând la disperare n-au putut rezista puhoiului inamic,care mai înainte de a interveni slabele noastre rezerve,s-au revărsat cu grenade și cu mitraliere pe toata linia Diviziei noastre.Cazacii de la dreapta se retrag în vale.
Ai noștri care au putut ieși au angajat lupta corp la corp și tot în retragere din culme în culme,în vale,în timp ce mitralierele inamice rădeau pământul în urma alor noștri,iar inamicul reușește să pună stăpânire pe tranșeeele noastre.
Se organizeaza repede un contraatac de către 2 batalioane din Reg.16 inf.și două din Reg.27 Inf.,iar bat.4/Reg.27 inf.regrupat pe cât s-a putut.....”        

           Ultimul atac                      Camarazi până la moarte 

CIMITIRUL EROILOR ROMÂNI ȘI GERMANI CAZUȚI ÎN PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

  

    Dovada importanței luptelor din 16-17 decembrie 1916 o constituie chiar cimitirul construit, la inițiativa germanilor,la Bordești,cota 370,5 m, un loc de unde privirea nu are opreliști pe zeci, chiar sute de kilometri.
De aici există posibilitatea de a vedea o priveliște unică asupra văii pârâului Slimnic, străjuit de dealul Căpățânii (392 m,unul dintre cele mai înalte puncte ale Bordeștilor), unde în zilele din preajma Crăciunului anului 1916, trupele române din Reg.27 Inf., comandate de lt.col. Cezar Mihail, au înfruntat trupe inamice superioare numeric, raport 1/3,8, cu numeroase victime și de o parte și de alta.
Cimitirul datează din anii 1930-1932, inițiatorii fiind Societatea Cultul Eroilor Comitetul Central București, cu concursul Provincial - Verband Hannover Volksbund Deutsche Kiegsgraber Fursorge. Are forma unui trunchi de con, cu suprafața de 2.580 mp, cu latura dinspre șosea de 54 m și cea paralelă, mai mică dinspre vest, de 34 m și este înconjurat cu ziduri din caramidă. Este structurat pe trei nivele, străbătute transversal,de o alee, de la poarta bogat ornamentată către edificiul principal,o cruce monumentală de 3 m înalțime cu inscripția simplă și plină de conținut "PRO-PATRIA".
Intrarea este strajuită de două colonade acoperite cu țigla ce poarăa inscripțiile:
"Aici odihnesc soldații români și germani, cazuți pe aceste locuri, în războiul din 1916-1919".    

                
Cimitirul Eroilor Români și Germani cazuți în Primul Razboi Mondial,se află situat la circa 100 m de intersecția DN 2 N cu drumul comunal DC 158, pe CALEA EROILOR, porțiunea din DN 2N redenumită așa pentru cei cazuți la datorie, care se suprapune cu fostul aliniament de luptă al Armatei Române (R.27 Inf.),unde s-au desfășurat luptele in zona Bordești         

EL NE-A ZIS CĂ O SĂ MAI VINĂ !

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpină Naşterea lui Hristos învăluia cu evlavie comunitatea locală. Veche şi frumoasă datină răspândind fericire şi smerenie, colindul rostit de copii şi de tineri prinde viaţă şi înduioşează sufletele creştinilor. Voci curate răsună în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunată a Naşterii pruncului sfânt. Iisus se naşte în fiecare an, iarăşi şi iarăşi, pentru fiecare, în inimile şi în casele tuturor :

Florile dalbe.Ia sculaţi boieri sculaţi, florile dalbe,

Că v-aduc pe Dumnezeu, mititel şi-nfăşăţel.........

Sau:

O, ce veste minunată

În Betleem ni s-arată!

Astăzi s-a născut............

https://www.facebook.com/100027498830655/videos/1717018372118462/

https://www.facebook.com/aprovita.bordesti.73/videos/1717018372118462?locale=ro_RO

BORDESTI-OBICEIURI DE CRACIUN UITATE,DIN PĂCATE!

Bordesteanul din toate timpurile, cel ataşat de valorile satului de unde provenea, s-a simţit mereu apropiat de tradiţia sărbătoririi Crăciunului, păstrând cu credinţă şi sfinţenie tot ce învăţase de la părinţi. Cu toate acestea, oraşul a adăugat treptat sărbătorii elemente noi, care au prins rădăcini, rămânând să coexiste cu cele tradiţionale. Că vorbim de secolul XIX-XX sau de anii dintre cele două războaie mondiale, Crăciunul a reprezentat pentru locuitorii Bordestiului un prilej de pietate, dar mai cu seamă de bucurie şi petrecere.

Încă din timpul postului, pe care unii îl ţineau cu sfinţenie, iar alţii mai puţin, fiecare familie începea pregătirile pentru întâmpinarea marii sărbători, muncind din greu pentru a face curăţenia generală a casei,pentru ca apoi să urmeze îndeletniciri mai plăcute, precum înnoirea hainelor şi prepararea mesei de sărbătoare.

Un rol important în pregătirea mesei de Crăciun îl aveau magazinele si pietele de odinioară de unde bordestenii mai cu stare cumpărau mezeluri,măsline, fructe exotice şi câte şi mai câte alte bunătăţi. În general, însă, oamenii îşi preparau mâncărurile tradiţionale în casă. Gospodinele înfăşurau sarmalele, umpleau caltaboşii, tocau şi condimentau cârnaţii şi nu uitau nici de „fiertul şuncilor şi al limbilor afumate”. Dulciurile erau şi ele la mare cinste,făcute cu trudă, dar şi cu multă bucurie.Cozonacii, plăcintele,turtele cu nuca sau cornuletele urmau să împodobească masa de sărbătoare erau scoase aburinde şi răspândeau o aromă ameţitoare din cuptoarele încinse.

Copii aveau şi ei preocupările lor, hotărând unirea în cete şi învăţând cu multe zile înainte colindele tradiţionale pentru a le spune apoi din casă în casă, la sorocul potrivit. Nici împodobirea Stelei si a Caprei, cu care aveau să colinde în zilele Crăciunului, nu aveau să fie uitate de cei mici, dar şi de tineri, după cum nu era uitată nici pregătirea straielor specifice de colindat. Hârtia colorată şi lipiciul din făină se găseau din belşug în perioada Crăciunului, tocmai pentru astfel de îndeletniciri.

Copii din satele bordestene , luptând din greu cu zăpada moale ce cădea fără contenire din văzduh ,umblau cu uratul, avand picioarele îngreunate de cizmuliţe,bocanci sau şoşoni, cu paltonaşele aproape până la glezne, înfofoliţi cu “bonde si flanele de lana”,cu şaluri sau fulare peste nasuri, cu căciuli ţuguiate de oaie înfundate pe ceafă şi pe sprâncene, cu desagile de covrigi pe umăr şi cu mânuţele înmănuşate şi înfundate în buzunare:Bună dimineaţa/La Moş Ajun/Ne daţi/Ori nu ne daţi?

Aşa strigau micii colindători, aşteptând zgribuliţi să fie primiţi de către gazde. Gospodarii îi întâmpinau cu drag şi-i întrebau cati sunt,pentru a le darui cate ceva.

Treptat, farmecul colindelor ce întâmpinau Naşterea lui Hristos învăluia cu evlavie întregul sat. Veche şi frumoasă datină răspândind fericire şi smerenie, colindul rostit de copii şi de tineri prindea viaţă şi înduioşa sufletele creştinilor. Voci curate răsunau în noapte, aducând în toate casele vestea cea minunată a naşterii pruncului sfânt. Şi Iisus se naşte în fiecare an, iarăşi şi iarăşi, pentru fiecare, în inimile şi în casele tuturor :

Florile dalbe.Ia sculaţi boieri sculaţi, florile dalbe,

Că v-aduc pe Dumnezeu, mititel şi-nfăşăţel.........

Sau:

O, ce veste minunată

În Betleem ni s-arată!

Astăzi s-a născut............

La BORDESTI gazdele primeau colindătorii cu covrigi, mere şi nuci,cozonac,pe la unele case copiii primeau şi bani .

În ziua Crăciunului, din nicio casă din Bordesti, oricât de săracă ar fi fost, nu lipsea de la masă friptura de porc,sarmalele,caltabosii,carnatii,piftia, vinul,roşu sau alb, turtele si cozonacii rumeni şi gustoşi. Nimeni însă nu mânca înainte de a da de pomană pentru sufletul morţilor din familie. Pomana era dată rudelor şi vecinilor, dar şi celor nevoiaşi.

După slujba bisericească, fiecare îşi petrecea diferit ziua de Crăciun. Copiii ieşeau la săniuş ori să se dea pe gheaţă, tinerii plecau la petrecere, iar bătrânii mergeau şi ei să mai stea de vorbă cu prietenii. Ziua trecea repede şi seara copiii se duceau cu Steaua si Colindul. Treptat, uliţele satului prindeau a răsuna de cântece de Stea,Capra

În paralel cu Steaua, se mai umbla şi cu Mascatii si Irozii.Irozii aveau in frunte pe Irod, urmat de cei trei magi:Balthazar, Gaspar şi Melchior. Veneau apoi Îngerul, Călugărul, Ciobanul şi ostaşii.Mascatii erau condusi de Turc,urmat de tineri imbracati in costume nationale sau mascati in , baba, mos,tigan,urs,soparcar(care aduna carne ),etc.,cu unu-doi lautari,ceata fiind incheiata de un »locotonenet »,care pastra ordinea pe tot timpul colindatului.O « adevarata piesa de teatru popular »,se repeta in curtile gospodarilor care ii primeau !

Mascatii si Irozii s-au bucurat de mare cinste, deoarece cântau colinde vechi şi frumoase şi apoi erau şi strălucitor îmbrăcaţi. Cu timpul, obiceiurile au decazut, căci locul tinerilor de altădată e luat de"altfel de tineri", care urmăresc doar câştigul şi să se certe între ei sau sa se fure unul pe altul.

Obiceiurile continua să se practice si astazi dar nu mai au frumuseatea si smerenia datinilor de altadata !.